Pe principiul “Steaua și Rapid, se iubesc la infinit”, nici românii și maghiarii din România nu au, de fapt, prea multe de împărțit. La o adică, toți vor să trăiască liniștiți, doar că politicienii lor, fie că îi cheamă Vona Gábor, fie Traian Băsescu, le stau în cale. Credeați că e greu să cumpărați o pâine în Ținutul Secuiesc? Încercați să cumpărați calciu efervescent atunci! Zilele trecute am avut ocazia să fiu undeva prin Nord-Vestul țării, cam pe acolo pe unde se agață harta țării, dacă n-ai fost chiar tot timpul 100% atent la orele de Geografie și, în final, aveai parte de o hartă așezată cam oblic. În principiu, cam juma’ din oamenii de pe-acolo sunt etnici maghiari (sunt doar la vreo 2 ore de Debrecen), iar restul vorbesc, cel puțin decent, maghiară. Cumva, în acest context, m-am trezit într-o farmacie, unde a trebuit să cumpăr pentru cineva niște calciu efervescent. Deși, dacă vă uitați la numele meu, puteți avea impresia că cel puțin reușesc s-o rup în maghiară, vă-nșelați: în afară de niște formule de salut și înjurături, cunoștințele mele de limbă ungurească sunt aceleași ca ale unui oltean ori moldovean. Dialogul cu farmacistul e semi-halucinant: ” – Bună ziua, aveți calciu efervescent? - ?!? - (repet întrebarea) Calciu efervescent? - ???” Pentru că nu știa exact ce să facă, omul cheamă pe altcineva, îmi aduce calciul, plătesc, și plec. Fără supărare, fără draci, și cu produsul în buzunar: problema rezolvată. De ce? Pentru că banii contează mai mult ca limba în care vorbești, gen. Băsescu, Gábor și ai lui, cascadorii râsului! Dacă n-ar fi oameni cât de cât importanți, declarațiile recente ale lui Traian Băsescu și Vona Gábor ar trebui să se ducă undeva lin, pe apa Sâmbetei. Din păcate nu sunt, iar ce zic ei e ascultat de multă lume. Totuși, joaca de-a războiul de săptămâna trecută e relevantaă dintr-un motiv: unguru’ își face campanie electorală cu un an