Aseara s-a încheiat un episod extrem din viața fotbalistică româneasca. După opt zile de greva foamei, cativa suporteri rapidisti au incheiat protestul dur impotriva mai marilor din cadrul FRF și LPF. Au vrut sa pună punctul pe ”i”, o litera de o dimensiune colosală datorită mizeriile care s-au depus în decursul anilor. Au reusit să sublinieze, din nou, adevărații vinovați de situația jenantă a fotbalului nostru: unul cu mulți pomi plantati la FRF, iar celălalt cu multe dureri la pălărie. Ce au făcut acești oameni este extrem de dificil și merită respectul tuturor microbiștilor, idiferent de echipa cu care simpatizeaza. Este adevărat că nu au reușit să elimine cele două bube pline de ”mucegaiuri și noroi”, iar demisia lui Dumitru Costin este nesemnificativa – cu siguranță nu este el răul cel mare, nici măcar unul mic, ci doar un pion care a avut o propunere neinspirată, dar pe care au sărit toți, ca șacalii la stârv, doar pentru că îi salva de o anumită responsabilitate. Totuși, suporterii rapidiști au tras un nou semnal de alarmă, unul care ar trebui continuat cumva și de alții, poate sub o formă diferită.

Când o grămadă de oameni îți spun, an de an, luna de luna, că ești beat, te duci și te culci, însă cei doi și-au înfipt atât de adânc rădăcinile în acele sedii, încât se văd intangibili. Să te consideri mare conducător și să vii cu argumentul numărului de pomi plantați, mi se pare un extras din ”copiii spun lucruri trasniute”. La fel și în cazul miticului Dragomir, care își arogă unele rezultatele bune din Europa, iar când vine vorba de ultima porcărie, îl doare în pălărie și are o declarație din categoria ”noaptea minții”: am greșit, dar nu Liga!

Dorința acelor fani a fost eliminarea răului, însă, în cazul de față, metoda aleasă nu a avut și nici nu va avea rezultatul scontat. Consider că doar bisturiul justiției, care se chinuie în