Preot loan ŞTEFĂNESCU

Oare cum se explică starea generală de nepăsare, punctată de episoade de mişcări agitate, incoerente, în care ne-am cufundat aproape toţi? Să fie vorba oare, de o împătimire a minţii şi a inimii de un idol al inimii care ne absoarbe şi ne depărtează de Dumnezeu? Ori este o pâclă groasă a grijilor şi păcatelor lumii care ni se aşază pe gene? Sau să fie vreun venin subţire care ne-a anesteziat? Să fie vorba de o pierdere a busolei, a viziunii duhovniceşti, de o “scăpare” din vederile noastre a lui Hristos şi a împărăţiei Sale? Oricum şi orice ar fi, este foarte puternic acest anestezic care lucrează asupra noastră, a celor care ne agăţăm de catargul unei corăbii care ia apă şi se scufundă pe zi ce trece! Oare ne-am tocit înainte de vreme? Ori nu mai alergăm după regulile noastre, ci după regulile altora?

Ceva se întâmplă, ceva tragic, neliniştitor, de ne comportăm ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, care nu mai mişcă, nu mai au simţire duhovnicească a loviturilor care ne sunt date în serie, nu îi mai doare de ce se întâmplă cu lumea întreagă şi, în cele din urmă, nici cu ei înşişi. Nu ştim nimic! Şi parcă nici nu vrem să ştim!

“Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă către alţii, zicând: “V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit” (Matei 11, 17).

Multe glasuri ne-au vestit cele ce vor veni peste noi, dar nu am luat aminte, şi când am luat, nu am înţeles ce trebuie să facem. Aşadar, iată ce se întâmplă: criza economică îşi face treaba mai departe, ducând milioane de oameni în disperare şi dând treptat statului puteri depline asupra societăţii; epidemiile declarate de OMS este pretextul pentru declanşarea procedurilor de control “sanitar” de urgenţă şi implementat, de ce nu? Chiar cu ajutorul unui card electronic. Şi ca să fie tablou