Ca să ajungi din Sebeş la Cugir, drumul te poartă negreşit prin Vinerea, sat aşezat la poalele Muntelui Şureanu, în care datina străbună este aşezată la loc de cinste. Înţelepţii bătrâni ai satului au avut grijă să lase moştenire generaţiilor următoare cântecele, jocul, buna cuviinţă şi, mai presus de toate, portul tradiţional. În Vinerea-Alba toate rânduielile au legile lor, nescrise, dar prezente. Între 22 şi 25 august, la Vinerea va fi mare sărbătoare. Într-o splendidă poiană cu goruni, situată pe un deal din apropierea satului -de unde poţi cerceta cu privirea  mirificul peisaj care înconjoară satulul şi poţi zări, în depărtare, Cugirul şi Alba Iulia – se va desfăşura Festivalul naţional de dansuri şi tradiţii populare. Vinerenii se pregătesc cum se cuvine pentru a-şi primi oaspeţii.

 “De cum se intră în luna august, prin Vinerea începe rumoarea- apoi totul se înteţeşte cu fiecare zi ce trece, aşa până spre Sfânta Maria. Atunci fierberea creşte brusc. O simţi din toate părţile. De pe toate străzile urcă spre poiana cu goruni unde se ţine de doi ani Festivalul Naţional de la Vinerea. Se pun afişe pe porţile înalte ale oamenilor. Se adună în grupuri şi citesc curioşi cu voce tare, întrebându-se: «Anul ăsta, oare cine-o mai veni la festivalul nost'?». Sunt curioşi, dar şi interesaţi de fiecare formaţie în parte. Vor să ştie despre invitaţii la festival cât mai multe, nu de alta, dar atunci când îşi invită prietenii şi neamurile să vină la Vinerea la Festival trebuie să o facă cu oarecare mândrie, că nu se urcă oricine pe scenă. Şi apoi poartă, din vorbă în vorbă, prin tot satul, veştile cele bune”, ne explică învăţătoarea Anca Herlea sau Anca lui Niculae a lui Văler, cum i se spune în sat.

Vinerenii sunt oameni bogaţi. Muncesc din zori şi până în seară, să aibă de toate în gospodării. Iar când e sărbătoare în sat  îşi împodobesc casele,  gardur