Accente mai tari în dialogul dintre Guvern şi Consiliul Fiscal (CF) pe tema bugetului şi rectificării din acest an pălesc în faţa mesajului care vine din economie. Deşi are creştere, economia se zbate în condiţii potrivnice. Unele cifre, ca surplusul balanţei de cont curent în primul semestru, sunt suprinzătoare.
Avem şi `bizareria” scăderii consumului de energie, ce nu poate fi explicată numai pe o presupusă ameliorare a eficienţei consumului în unele sectoare. Agricultura a tras în jos PIB-ul în 2012 şi îl trage în sus în 2013.
Mesajul economiei nu are cum să nu fie auzit de ambele părti “beligerante”, de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) şi CF. Fapt este că analizele celor două instituţii au un grad înalt de citire asemănătoare a evoluţiei economiei, în pofida unor disonanţe zgomotoase. În fond, cine este orb să nu vadă, între altele, că: pistoanele interne nu trag şi creşterea economică prognozată la peste 2% în acest an se datorează exporturilor şi unei recolte excepţionale; resuscitarea economiei prin mijloace active, cum reclamă unii, nu are cum învinge fenomene precum creşterea economisirii după ani de exuberanţă şi supraindatorare, apetit investiţional al firmelor redus, spaţiu limitat pentru Guvern în a folosi pârghiile bugetare. Cum afirmăm într-un text anterior , „Economia nu poate învinge legile gravitaţiei”. plăţile în economie încetinesc complicând viaţa multor întreprinderi. Aceasta se întâmplă cam peste tot în Europa pe fondul dezintermedierii financiare şi al crizei; arieratele, ce ilustrează încetinirea plăţilor, sunt răspândite în tot corpul economiei; ele afectează încasările fiscale. mersul economiei şi dezechilibrele în structura cererii interne explică încasări fiscale inferioare prognozelor; absorbţia fondurilor europene, deşi a crescut, este sub predicţii oficiale; fondurile europene reprezintă poate cea mai puternică pîrghie
