Romanul autobiografic al lui Emir Kusturica seamănă cu primele filme ale lui Emir Kusturica: uneori amuzant, alteori emoţionant, mereu captivant, iar la final frustrant... de scurt.

Dacă, din păcate, cel puţin în calitate de cineast, Emir Kusturica a intrat, în ultimii ani, într-un con de umbră, pe care fanii săi cinefili (mult mai deziluzionaţi decît cei melomani) speră să-l părăsească prin noile sale filme (unul scris împreună cu fiica sa Dunja şi avîndu-l în rolul principal, alături de Monica Bellucci, pe regizorul însuşi, altul o îndelung aşteptată ecranizare a romanului E un pod pe Drina..., semnat de unul dintre scriitorii preferaţi ai lui Kusturica, compatriotul său nobelizat Ivo Andrić), acest artist proteic ni se revelează astăzi şi drept un înzestrat prozator memorialist. Volumul autobiograficUnde sînt eu în toată povestea asta? s-a lansat la Belgrad, în octombrie 2010, sub titlulMoartea e un zvon neverificat (panseu al lui Murat, tatăl autorului, cu care se şi încheie romanul), şi, în urma succesului său local, a fost tradus în Italia, Franţa, Germania, Bulgaria şi, evident, România (aici traducătorii Editurii Polirom l-au tălmăcit din franceză). Cele mai multe capitole ale cărţii sînt plasate în Sarajevo, oraşul natal al lui Emir Kusturica, în care acesta nu a mai revenit, însă, de două decenii, de la izbucnirea Războiului Bosniac. Ca un veritabil „document despre viaţa mea“ (cum l-a dorit autorul său), romanul se deschide cu anii copilăriei.

În 1971, pe cînd cosmonautul sovietic Iuri Gagarin înfăptuieşte primul zbor în spaţiu, Emir ia drumul şcolii primare, începînd astfel – după cum declară printre lacrimi Senka, mama sa – o nouă viaţă. Urmează, chiar în cea dintîi zi de învăţătură, prima înfruntare, cu un bătăuş tont (încă de mic, protagonistul- narator se revoltă împotriva nedreptăţilor de tot felul), şi prima idilă, cu fa