Azi la prânz, imediat după încheierea marii rugăciuni săptămânale, Egiptul poate intra definitiv în război civil. Fraţii Musulmani au transmis chemarea ca milioane de susţinatori să iasă în stradă pentru a-şi manifesta protestul împotriva instaurării pentru o lună a stării de urgenţă şi a deciziei ca armata să folosescă muniţie de razboi împotriva persoanelor care vor ataca forţele de poliţie sau instituţiile publice.

Este, foarte limpede, un eşec al guvernului provizoriu instaurat de armată, sancţionat şi de răsunatoarea demisie a lui El Baradei, omul in care Occidentul îşi punea speranţele pentru a deschide un oarece drum înspre o soluţie de consens. Dar mai este şi un faliment al încercărilor de mediere occidentale precum şi, în aceeaşi măsură, o demonstraţie a faptului că instituţiile internaţionale, în afara unui discurs de tip pacifist, nu pot face absolut nimic pentru a influenţa situatia din Egipt. Vezi lipsa totală de impact a mesajului Consiliului de Securitate...

Bilantul ultimelor confruntări între armată, poliţie şi militanţii islamişti este dramatic: peste 600 de morţi şi mii de răniţi. Iar mesajul islamiştilor este pe masură: " În ciuda durerii şi suferinţei provocate de moartea martirilor nostri, cea mai recentă dintre crimele comise de pucişti ne-a intărit decizia de a termina odată cu ei", se afirmă în comunicatul prin care Fratii musulmani cheamă la proteste de masă nu numai în Cairo, ci şi pe întreg teritoriul Egiptului.

În acest context, faptul în comunicat se vorbeşte despre "vinerea mâniei" nu face decât să ridice nivelul de tensiune deoarece acest nume a fost dat (şi) zilei celei mai violente şi sângeroase din perioada revoltelor din ianuarie-februarie 2011 care au dus la căderea regimului Mubarak. Daca vă mai amintii, în acea zi de "vineri a mâniei", insurgenţii reuşiseră să spargă barajele de politie şi să pună pe fugă forţ