Romania creste din nou in jurul a 1% pe an (1,2%) in timp ce numarul angajatilor in economie scade.
Aceasta realitate se suprapune in ultimul an peste o schimbare de filozofie a politicii guvernamentale de la austeritate la impulsionarea cresterii economice.
Fata de nivelul din 2008 Polonia a crescut cu 12% in timp ce Romania a scazut cu 5%. In cazul Romaniei, evolutia este similara oscilatiilor amortizate despre care am discutat in opinia “Volatilitatea PIB-ului si de ce se scuza d. Isarescu” si a carei reprezentare grafica o puteti admira pe blogul economistului Florin Citu, aici.
Dat fiind potentialul de crestere al economiei Romaniei, pierderea fata de potential depaseste 20% din PIB, ceea ce reprezinta adevartul cost al unei politici economice, monetare, de credit si fiscale inopportune. Diferenta intre cresterea economica a Poloniei si ce a Romaniei poate fi vizualizata tot pe blogul economistului Florin Citu, aici.
Crestere recesionara reprezinta o crestere mica, sub potential, incapabila sa creeze sau macar sa pastreze locuri de munca.
Cresterea economica sub potentialul economiei si deficitul de cerere, justifica pe linga productia agricola buna, evolutia conjucturala a inflatiei.
Daca politica guvernamentala s-a schimbat deja in una ce stimuleaza economia, singura constanta este politica monetara si de credit.
Aceasta a fost diferita in Romania, pe tot parcursul ultimilor 5 ani, fata de ce s-a practicat in Polonia.
Restrictionarea creditarii si a restructurarii creditelor bancare prin norme ale BNR precum si normele de provizionare specifice Romaniei sunt cele care limiteaza lichiditatea in sistem si reduc volumul de afaceri derulate in zona fiscalizata.
Romania creste din nou in jurul a 1% pe an (1,2%) in timp ce numarul angajatilor in economie scade.
Aceasta realitate se suprapune in ultimul an peste
