- Unul din cele mai bogate sate din Munţii Apuseni a fost părăsit de locuitorii săi, după ce biserica le-a fost trăsnită şi transformată în scrum. Parcă urmăriţi de-un blestem, au plecat lăsând uşile caselor descuiate şi perdelele fluturând în ferestre -
Raiul văzut din fereastră
Tragi uşor zăbrelele înţepenite şi deschizi, larg de tot, obloanele. Un scârţâit cald, de lemn care mângâie lemnul, îngână, şoptit, promisiunea luminii. Apoi, când marginile ferestrei înrămează pe de-a-ntregul dimineaţa de vară, ca într-o acuarelă, te dai în spate, să poţi admira în tihnă ultima minunăţie cu care Dumnezeu îţi binecuvântează privirea. Cât cuprinzi cu ochii, ai toţi Munţii Apuseni la picioare! Chiar în faţă e Vârful Vâlcan, cel mai semeţ dintre toate câte se văd în zare, iar în spatele lui, conturul fulgurant al Munţilor Zarandului, albaştri ca ochii aceia pe care i-ai văzut cândva şi nu-i vei mai uita niciodată. De jur-împrejurul piscurilor înalte, dealurile se leagănă de voie, ca nişte valuri, tălăzuind sub briza tare a muntelui. Tragi o gură de aer proaspăt şi un zâmbet îţi umple chipul. Eşti în casa visurilor tale: departe de tot şi de toate, la două ore de mers pe jos de orice urmă de civilizaţie. Eşti într-un mic paradis. Din geam, vezi peste sat cea mai frumoasă panoramă a Apusenilor, un câmp de ferigi tinere te întâmpină cum ieşi în poarta târnaţului, iar în dosul casei, până mai sus, pe deal, "pomărie" mai ceva ca pădurea: meri, pruni, vişini, cireşi şi nuci, într-o destrăbălare nebună a naturii. Iar casa, casa e o bijuterie de pus în muzeu. Fundaţia înaltă, din piatră trainică, înconjoară un beci cât o cameră de oaspeţi. Deasupra, o cămară aranjată cu tot dichisul şi un pridvor larg, închis cu geam de sticlă, cadrilat, cum e moda în Ţara Moţilor, apoi două odăi frumoase, cu deschidere spre plaiurile munţilor. Totul, de la funda
