Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24, e-mail: mirceapeia@yahoo.com
În afară de câteva boli hepatice moştenite (sindromul Gilbert, sindromul Dubin-Johnson, colestaza benignă recurentă etc.), care determină creşterea concentraţiei bilirubinei în sânge şi produce icter, hiperbilirubinemia este una dintre manifestările obişnuit întâlnite în hepatitele cronice şi în ciroza hepatică, stadiu mai avansat al unor hepatite cronice şi al insuficienţei hepatice.
Sigur, hiperbilirubinemia nu este singura anomalie prezentă în ciroza hepatică, scăderea globulelor albe şi roşii, a trombocitelor, a proteinelor totale sau a albuminei serice sunt tot atâtea indicii evidente ale ficatului sclerozat, stări patologice care arată că acesta nu mai poate face faţă sintezei de substanţe nutritive, dar nici nu mai poate descompune şi elimina deşeurile toxice rezultate din activitatea organismului. Mai mult, într-o fază avansată a cirozei, fază în care, din păcate, se găseşte şi colegul dvs., în afară de apariţia varicelor esofagiene şi a icterului, creşte şi concentraţia de amoniac din sânge, fenomen care determină apariţia encefalopatiei hepatice (ficatul afectat nu mai poate filtra elementele toxice din sânge, rezultând o concentraţie crescută de amoniac şi alţi metaboliţi), patologie care afectează funcţia creierului, determinând confuzie mentală, somnolenţă, tremurături, uneori chiar comă. Din păcate pentru colegul dvs., şi această etapă nefericită (encefalopatia hepatică), consecutivă cirozei hepatice, a fost atinsă.
Revenind la hiperbilirubinemie, trebuie să ştiţi că pentru a deveni solubilă şi capabilă să fie excretată prin bilă, bilirubina trebuie să se combine chimic (să se conjuge) cu o altă substanţă la nivelul ficatului. Când acest lucru nu se întâmplă (datorită