De la detronarea lui Mohamed Morsi, administraţia Obama s-a ferit să catalogheze acţiunea drept puci militar, pentru că ar fi trebuit să anuleze cele 1,3 miliarde de dolari pe care le acordă Egiptului anual sub formă de asistenţă militară. Singura măsură a fost stoparea temporară a livrării unor avioane de luptă F-16. Banii au fost însă păstraţi ca pârghie de influenţă.

Şi câtă influenţă se cumpără cu 1,3 miliarde de dolari? Până acum, zero. Ameninţările şi condamnările oficialilor americani nu valorează doi bani în ochii generalilor din Egipt. Cu atât mai surprinzător este faptul că preşedintele însuşi nu iese la rampă să spună lucrurilor pe nume. De ce tace Obama?, se întreabă revista germană „Spiegel“. Totuşi au murit sute de oameni şi mii au fost rănite. Despre o schimbare de politică în Egipt nu se aude nimic. Aceasta ar fi însă sub observaţie, spune purtătorul de cuvânt al preşedintelui Obama.

Nici această ultimă precizare nu are darul de a-i deranja în vreun fel pe militarii egipteni, nu de alta, dar chiar dacă SUA ar decide să taie banii din asistenţa militară, statele din Golf ar sări să suplimenteze pierderea. Obama a speculat şi a pierdut. Asta este realitatea. America vroia să fie mediator între armată şi islamişti, dar rezultatul acestei politici este că ambele părţi critică Washingtonul.

Iar acum, miza lui Obama nu mai este doar Egiptul, ci imaginea sa în Orientul Mijlociu. „Washington Post“ scrie că a nu lua poziţie faţă de încălcarea flagrantă a drepturilor omului este atât lipsă de scrupule, cât şi autodistrugere. „New York Times“ afirmă că, dacă se va dovedi o implicare a Americii la o contrarevoluţie, atunci va fi punctul culminant al ipocriziei americane în relaţia cu lumea islamică.

UE nu se deranjează în weekend, abasadorii europeni se reunesc abia luni

Reprezentanţi ai celor 28 de