După 1989, de când au apărut jocurile piramidale, iluzia îmbogățirii rapide, a molipsit mii de români, ce alergau bezmetici să facă bani. Tot atunci a apărut „bișnița” sistematică, cu camionul și cu portbagajul, ce asigura câștig rapid, și transforma în mărci și dolari până și rulmenții din magaziile coloșilor industriali în agonie. Abandonarea agriculturii, operație pregătită din vreme, strategic și tactic, cu plantarea oamenilor cheie în locurile cheie, buni de gură, tupeiști, șantajabili, capabili să facă varză din URBARIUM, atât cât a mai rămas din el, după 45 ani de socialism științific românesc. Pământurile, în loc să se restituie după Cartea Funciară, s-au distribuit și cu martori. Auzi domnule, cu martori. Bala-mucul și haosul s-a instalat în agricultură provocat și de rapacitatea celor ce au intuit din timp vidul legislativ și posibilitatea încălcării noilor legi. Hoția n-a mai putut fi oprită, au apărut mari latifundii miraculoase, cu boieri noi, toți rod al Legii 18, celebra lege a nedreptății, ce restituia la câmpie: DE REGULĂ PE ACELAȘI AMPLASAMENT. Legea 18 din agricultură a nășit nepoți și urmași parașutați din alte lumi. Riposta adevăraților proprietari a fost înăbușită, s-a pus lacătul pe gura celor ce-și strigau durerile prin primării, prefecturi și în justiție. De atunci deținem locul fruntaș în clasamentul celor ce-și revendică proprietățile la tribunalul de la Strasbourg. Noua proprietate a fost bine păzită să nu încapă pe mâna celor ce veneau cu Cartea Funciară în dinți, să-și recapete drepturile. Ce s-a ales de pe urma fostelor asociații agricole constituite ad-hoc? S-au prădat atunci averi imense. Praful și pulberea. La Curtici, din tenacitatea și perseverența unui om, a apărut TERA AVIS ÎN TERIS, iar fostul CAP a devenit ditamai CAI Curtici.
Industria, bolnavă cum era, în agonie, după centralizarea planificării pe verticală și săr
