Noul film al cineastului bosniac Danis Tanović, premiat cu Oscar pentru lungmetrajul său de debut, No Man’s Land (2001), surprinde prin simplitate şi veridicitate. Distins la Festivalul de la Berlin cu doi Urşi de Argint (Marele Premiu al Juriului, pentru Danis Tanović, şi Cel mai bun actor, pentru Nazif Mujic), precum şi cu Premiul Juriului Ecumenic (Menţiune Specială), Un episod din viaţa unui culegător de fier vechi face ca multe filme recente (nu doar româneşti), contestate pentru că ar prezenta o viziune prea întunecată asupra lumii, să pară, prin comparaţie, nişte animaţii Disney.

Etichetat de distribuitor ca „o poveste cutremurătoare de viaţă“, al cincilea lungmetraj al lui Tanović nu e deloc uşor de digerat, nici chiar pentru publicul festivalier, familiarizat cu docuficţiunile „neo-neorealiste”. Nazif este capul unei familii ţigăneşti dintr-un sat bosniac de munte. Singura lui sursă de venit e fierul vechi, pe care-l adună şi-l vinde, pe un preţ de nimic, la oraş. Nazif şi soţia lui, Senada, au două fetiţe şi aşteaptă un al treilea copil. Însă, după o zi obişnuită de muncă în gospodărie (adică după ore de efort fizic intens, cu gălăgia fetiţelor obosind-o şi mai mult), femeia cade la pat, acuzînd dureri stomacale şi sîngerări. E iarnă şi vechitura lui de maşină porneşte greu, dar Nazif reuşeşte să îşi ducă nevasta la spitalul din oraş. Aici, cei doi află că Senada, care a pierdut sarcina, trebuie să-şi facă urgent un chiuretaj complet, pentru a evita complicaţiile. Ajunşi la clinică, sînt anunţaţi că, deoarece femeia nu are asigurare medicală, operaţia costă mult mai mult decît şi-ar putea permite ei vreodată. Este salvarea posibilă? Nazif şi Senada, interpretaţi de actori neprofesionişti (aceştia, de fapt, îşi joacă propriile roluri), sînt oameni sărmani, care îşi duc zilele, rupţi de lume, într-o „periferie a periferiei“ (care e plas