Teoria învăţată în amfiteatrele universităţilor a fost pusă în practică în condiţii speciale. Studenţii au fost nevoiţi să se descurce fără electricitate, fără apă şi, de multe ori, în condiţii meteo potrivnice. Camparea s-a făcut pe platoul Glăvoi din Padiş, iar cazarea - la cort.

Echipaţi corespunzător zonelor de munte, studenţii au urmat trasee montane de câte 30 de kilometri şi au luat parte la exerciţii de salvare desfăşurate într-o peşteră sau în condiţii dificile.

„Îi învăţăm pe studenţi noţiuni introductive de gestionare a unui pacient politraumatizat în zona montană. Încercăm să fim profesionişti în ceea ce facem. A salva un om, că este din punct de vedere medical sau montan, pare idilic privit din exterior, dar privit din interior înseamnă muncă şi iar muncă. Foarte multă muncă. Timpul le va spune studenţilor dacă au ales bine sau nu", a declarat Lucian Nistor, directorul tehnic al Serviciului Salvamont-Salvaspeo Bihor.

“Studenţii dobândesc anumite noţiuni şi văd diferenţele faţă de medicina de asfalt. Au parte de o medicină aplicată, adaptată la condiţiile în care se află victima. Nu este o medicină de confort, nu avem posibilitatea să investigăm modern. Le propunem aceste activităţi, o atmosferă aparte şi dobândirea unor abilităţi sau cunoştinţe pe care nici nu au bănuit că le pot dobândi. Aceşti studenţi nu vor mai pierde timpul cu un rezidenţiat de medicină de urgenţă pentru că nu au avut altceva de ales”, susţine dr. Hadrian Borcea, şeful UPU - SMURD Bihor, iniţiatorul taberei.