La stat, cu preţuri de privat. Proiectul Ministerului Sănătăţii de privatizare a 20% din activitatea spitalelor publice invită medicii şi pacienţii să lase „vrabia din mână pentru cioara de pe gard“
Dacă vrei atenţie, oferi la rândul tău „o atenţie“. Aşa s-a perpetuat, din generaţie în generaţie, comportamentul românilor la medic. Ministerul Sănătăţii (MS) vrea să schimbe parţial lucrurile şi va încerca să fiscalizeze partea cea mai consistentă a acestor atenţii, şi anume cele oferite medicilor cu notorietate, care percep şi 600 de lei pentru o consultaţie. Aceştia, dar şi ceilalţi doritori, vor fi invitaţi de Ministerul Sănătăţii să îşi declare public tarifele şi să acorde consultaţii în privat, după programul de lucru de la stat. Dacă se hotărăsc să accepte oferta MS, ei vor primi 60% din sumele încasate, cu condiţia imperativă de a renunţa la orice job din privat. Cine pierde şi cine câştigă în cazul în care proiectul propus de MS va trece de etapa de pilot şi va fi implementat din 2014? Pentru că în proiectul propus analiza privind impactul socioeconomic al unei astfel de măsuri lipseşte, ne permitem să estimăm efectele unei astfel de schimbări.
Cât e halatul?
Prima întrebare care apare este: ce anume vor plăti pacienţii care solicită să fie consulaţi în afara orelor de program? Mai exact, ce are de oferit sistemul public de sănătate, la preţuri de privat? Deocamdată, un aparat de radioterapie la un milion de locuitori, două RMN-uri şi cinci aparate tomograf, la tot atâţia locuitori.
La coada Europei, conform unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Ca să nu mai vorbim de saloane neigienice şi aglomerate sau de medicamente cumpărate din banii proprii. Aşadar, pacienţii vor fi taxaţi în funcţie de notorietatea medicului la care solicită consultaţia, şi nu pentru infrastructura de multe ori deficitară. Iar România nu duce
