Pentru ca in ultimul articol mi s-a reprosat ca nu am scris despre ce s-a intamplat la festivalul de la Garana, am pregatit povestea mea de anul acesta. Am urcat de joi la munte, ca in fiecare an, insa din motive cunoscute doar de cei apropiati am ajuns abia duminica seara in Poiana Lupului. Anul trecut fusesem, Vineri si Sambata pana la 12 in Poiana, iar Joia si Duminica am stat de la inceput pana la sfarsit. Am plecat de Joi din Resita, pe o ploaie cumplita. Cand am trecut de Valiug, se oprise si in timp ce ma indreptam spre Prislop, un mirific peisaj ma insotea. Se ridicase un val alb ca un smog dens, care cuprindea padurea, iar deasupra soarele apunea printre copacii din padure, producand niste culori interesante. Eram bucuros ca s-au gandit sa asfalteze in sfarsit, desi proiectul este aprobat inca din 2008, de Agentia de Dezvoltare Vest. Bine, lucrau tipic romaneste, fara sa se gandeasca la susteinabilitatea lucrarii, turnand asfalt direct peste ce era. La anul, se mai face odata, mai incaseaza cineva niste bani…in fine. Am ajuns in Poiana Lupului, si ma indreptam spre 3 Ape. Dupa prima curba, gata cu asfaltul….atat a fost…Pana la Poiana, dupa aia…Dumnezeu fie cu mila…craterele imense continuau sa nu fie astupate, iar daca dupa cateva pahare de palinca sau afinata, porneai cu bicicleta, pe timp de noapte dinspre Poiana spre Garana, Brebu sau 3 Ape, riscai sa fii inghitit de aceste gropi negre. Anul asta a fost mai putina lume, fie din cauza vremii capricioase, ajungea undeva la 8-10 grade noaptea, poate biletul mai scump, fie din cauza ca d-l Robu de la Timisoara a decis sa nu mai finanteze Jazzul de la Garana ci sa faca unul special pentru Timisoara, festival ce a avut loc cu o saptamana in urma. Am inteles decizia primariei Timisoara sa nu mai finanteze jazzul, in perspectiva concursului Timisoara Capitala Culturala Europeana, insa nu am inteles decizia de a p