Majoritatea liderilor arabi au sprijinit tacit intervenţia sângeroasă împotriva Fraţilor Musulmani în Egipt, considerând-o ca pe o ripostă la ameninţarea pe care confreria o reprezintă pentru puterea lor, apreciază experţi, citaţi de AFP.

Doar Qatarul, sponsor al confreriei, şi Tunisia, unde partidul la putere face parte din aceeaşi mişcare, au condamnat cu putere baia de sânge care s-a soldat cu peste 500 de morţi.

"Toate monarhiile din Golf, cu excepţia Qatarului, dar şi Iordania şi alte ţări arabe se tem de exportul revoluţiei Fraţilor Musulmani la ele. Acesta este motivul pentru care ele au mizat pe o revenire la schema clasică a unei conduceri puternice în Egipt, ţară pivot în lumea arabă", explică Khattar Abou Diab, profesor la Paris-Sud.

Armata egipteană, aflată la putere începând din 1952, l-a destituit la începutul lunii iulie pe islamistul Mohamed Morsi, primul preşedinte civil ales democratic cu un an înainte, şi a instalat un Guvern interimar.

Majoritatea ţărilor arabe, cu Arabia Saudită în frunte, "au remarcat cu neplăcere ponderea tot mai mare a Turciei şi Iranului în toate dosarele referitoare la lumea arabă. Sprijinul lor pentru (noul) regim egiptean arată voinţa lor de a reconstrui un nou sistem regional pur arab pe baze mai clasice", afirmă Abou Diab, specialist în lumea arabă.

Datorită "primăverii arabe", Ankara, al cărei guvern provine din Fraţii Musulmani, a dobândit statutul de putere regională, implicându-se pe fond în afacerile arabe. Iranul, la rândul său, şi-a întărit legăturile cu regimul de la Damasc şi consolidează legăturile cu Fraţii Musulmani din Egipt.

"Război rece arab"

"Ceea ce s-a întâmplat în Egipt se înscrie în ceea ce se poate numi un «război rece» arab şi este uşor astăzi de ştiut cine este învingătorul", precizează Shadi Hamid, expert în proble