„Nici român, nici țigan, nici rom - doar o ființă umană.”
L-am cunoscut în 1993, la o conferință de presă care anunța înființarea Centrului Romilor pentru Intervenție Socială și Studii.
Am început atunci un dialog care a continuat neîntrerupt pînă în 2011, cu pauze mai lungi sau mai scurte, cauzate de depărtarea geografică dintre noi.
Am stat de vorbă cu Nicolae Gheorghe pentru Radio Europa Liberă aproape de fiecare dată când se vorbea în public despre problemele comunității rome din România, de cele mai multe ori în mod negativ.
Uneori ne întîlneam întîmplător pe stradă, și stăteam de vorbă off the record minute în șir despre proiectele lui, despre ce a mai reușit sau nu să facă pentru cauza sa, aceea de a schimba mentalități, de a ștege stereotipuri, de a convinge autorități în încercarea de a modifica o dată pentru totdeauna în bine situația romilor din România.
Dar și să-i schimbe pe ai lui, să-i facă să crească, să se integreze rămânînd diferiți, și să-și asume o voce a lor.
Țin minte că o asemenea întîlnire întîmplătoare s-a petrecut la Tîrgu-Mureș, unde sociologul și antropologul Nicolae Gheorghe organiza o conferință menită să convingă comunitățile rome din România că fără educație copiii lor nu prea au șanse de succes într-o societate și așa ostilă față de romi.
Era înconjurat de vreo cinci-șase băieți și fete care-i sorbeau cuvintele - le vorbea despre școală, și îi îndemna să se gîndească ce vor să se facă atunci când vor fi adulți.
„Nu contează ce vreți să vă faceți - le spunea- muncitor, croitoreasă, doctor, avocat, cântăreț, important este să vă gândiți și să vreți să vă faceți ceva.”
Nu știu dacă Nicolae Gheorghe a fost sau nu un model pentru comunitatea romă din România.
A fost cu siguranță însă unul din puținii experți ale că
