Profesorul Radu Gologan, coordonatorul elevilor care se întorc an de an cu medalii olimpice la matematică, explică problemele învăţământului românesc şi dă rezolvarea lor.
România ia, an de an, premii importante la olimpiadele internaţionale. Mai ales la cele mai dificile discipline – matematică, fizică, informatică. În acelaşi timp, România rămâne ţara „Bacalaureatelor-dezastru“, un dezastru parcă tot mai profund de la un an la altul. În jur de jumătate dintre cei care îndrăznesc să se înscrie la „examenul maturităţii“ nu trec de el. Ce e greşit în felul în care facem şcoală? Cu câteva zile înainte de începutul celei de-a doua sesiuni de Bac din acest an, coordonator al lotului olimpic de matematică „de când se ştie“, profesorul Radu Gologan încearcă să aducă puţină lumină în această chestiune dominată de umbre.
„Weekend Adevărul“: De câţi ani coordonaţi lotul de matematică?
Radu Gologan: Oficial, din 2001. Dar sunt implicat, cumva, de când eram şi eu olimpic internaţional, la începutul anilor ’70. Ca student m-am ocupat, de asemenea, de pregătirea copiilor olimpici. Şi după aceea, o perioadă lungă, până prin ’80 şi ceva.
Deci, practic, toată viaţa...
Bine, n-am făcut numai asta. A fost o perioadă în care nu s-a putut. Când am început la Institutul de Cercetări Matematice – faimosul, pe vremea aceea, INCREST –, a fost o dispută între Zoia Ceauşescu şi ministrul de atunci al Învăţământului, iar ministerul nu ne-a mai lăsat să participăm la olimpiade internaţionale. Dar asta a durat cel mult până prin ’90, după care lucrurile s-au reluat... Am fost în diverse comisii, mergeam la olimpiada naţională, corectam... Iar când s-au retras cei dinaintea mea, cu mare plăcere am acceptat această poziţie. O poziţie care îmi place, dar din păcate (râde) foarte curând va trebui să o părăsesc. Dar sperăm că putem pregăti înlocuitori... Iar la Ba
