- Istoric - nr. 160 / 17 August, 2013 Icoane de suflet (II) Motto: "Nu ne-o face de rusine niciodat al nost trecut, Nici in vremea care vine, nici in ceea de demult’’ MIRCEA CEL BATRAN Toamna anului 1386. In mangaierile unui soare inca dogoritor, in viile manastirilor de la Tismana si Cotmeana, pe dealurile de la miazanoapte de pe malurile Argesului si Oltului cel lenes curgator, strugurii se coceau incet si fara graba in ciorchine mari, grele si tamaiate, umplandu-se de dulceata verii, prevestind o toamna lunga si imbelsugata. De undeva, dinspre Targoviste, venea un zvon imbucurat cum ca aceste miruite pamanturi vor fi de-acum inainte ocarmuite de bunul crestin, vrednicul aparator de neam si tara, inteleptul Mircea. Si asa a si fost sa fie atunci din voia Domnului, Atotstiutorul si Veghetorul pamanturilor noastre. Linistiti si cu folos au fost anii aceia de inceput ai lungii sale domnii, timp in care tara a cunoscut bunastarea indulcitului trai. Vietuind in liniste si pace, ea a adunat putere si respect din partea vecinilor, pentru ca domnul Mircea a ridicat multe si frumoase biserici si manastiri precum Cozia, Bradet, Targoviste, Tismana, a intarit granitele cu cetati de piatra, a inzestrat armata, a slobozit si usurat comertul, iar printre straini a avut prieteni multi si puternici. A luat sub ocarmuirea lui Dobrogea, Tara Amlajului, Tara Fagarasului, s-a alaturat in multe batalii cu cei care luptau impotriva otomanilor a caror armate erau tot mai aproape de fruntariile tarii, iar cand la conducerea ostirii turce a ajuns marele si vitezul Baiazid, primejdia era deja de neinlaturat. Primul gand al acestuia a fost sa-l pedepseasca pe Mircea pentru ca de prea multe ori i-a imputinat ienicerii si spahii, usurandu-i pe acestia de capete si de prazile bogate adunate din furtisaguri de pe la vecini. Sigur de victorie, Baiazid insusi s-a pus in fruntea armatelor sale l