Cabinele telefonice din municipiul Zalău devin pe zi ce trece piese de mobilier stradal. Unele au rămas fără geamuri, altele au devenit tomberoane de gunoi, iar în cele mai fericite situaţii câteva îndeplinesc cu succes rolul de refugiu pentru ploaie. Cert este că, foarte puţine dintre acestea mai sunt folosite în scopul pentru care au fost create iniţial.

Cabinele telefonice din municipiul Zalău, ce­le care funcţionau într-o vreme pe fise, apoi pe cartele, au devenit un fel de obiecte de mobilier urban. Rar se poate observa vreo persoană care să vorbească la telefonul public. Evoluţia tehnicii şi apariţia telefonului mobil a lăsat în urmă “gloria” cunoscutului telefon fix din spaţiul public. Chiar şi reprezentanţii companiei Romtelecom recunosc faptul că până în anul 2005 a fost cu adevărat o perioadă de glorie a telefonului fix, în care toată lumea utiliza ca mijloc de comunicare acest aparat. Potrivit acestora, în prezent în întreg judeţul Sălaj sunt aproximativ 100 de telefoane publice monitorizate în permanenţă, iar în funcţie de veniturile generate de fiecare telefon public se intenţionează desfiinţarea celor cu o rată mică de utilizare, dar evident şi menţinerea celor care aduc venituri.

Impulsurile de ieri – minutele de azi

Starea deplorabilă în care au ajuns unele cabine telefonice din municipiul Zalău înseamnă, fără doar şi poate, lipsa spiritului civic şi al bunului simţ în rândul unor cetăţeni. Câteva, amplaste în zone circulate sunt fără geamuri şi uşi, aflându-se într-o avasată stare de degradare. Altele au devenit tomberoane de gunoi. Regretul pentru ceea ce a fost odată telefonul public se simte în rândul multor zălăuani, dar şi în rândul foştilor angajaţi, care îşi aduc aminte cu mare plăcere de vremurile prospere ale companiei.

O fostă angajată a Romtelecom, oficiant, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, ne-a povestit