E-hei, oameni buni, pai nu stiam noi nimic despre ce ne-asteapta atunci cand am parasit nervosi, obositi si infometati, prima vila Angeliki, unde ne-a trimis eronat agentia de turism din Romania prin care ne facusem rezervarea in Corfu! Nu mai conta, trebuia sa plecam spre “adevarata” vila Angeliki, in partea opusa a insulei Corfu, zona Arillas.
Imi cer scuze celor care asteptau acest nou episod doua zile mai devreme, un drum lung si fara putinta de acces la internet, nu mi-a permis sa public aceasta continuare. O fac acum, cu promisiunea ca nu se va mai intampla.
Nici in imaginatia cea mai surprinzatoare nu puteam proiecta o astfel de aventura rutiera de cosmar! In fine, hai sa rememoram. Ne punem din nou bulendrele in portbagajele celor doua masini si refacem drumul catre “principala”, de asta-data urcand pe “trambulina” de sosea pe care coborasem spre plaja Kaminaki.
Si ce urcare! Te uiti spre in sus si ai senzatia ca esti de-a dreptul in plan vertical. Cum s-or fi obisnuit oamenii astia sa traiasca asa!? Nu mai conteaza, trebuie sa iesim. Iau demaraj tare de jos, trec de prima serpentina (nu era de-ajuns ca sta drumul sa cada pe noi, mai lipseau si curbele!) si incerc dintr-un ultim efort de motor sa ies pe sosea. Motorul da sa moara.
Schimb a-ntaia, turez, miroase a cauciuc prajit, a motorina, habar n-am ce, da-o-n branza, nu conteaza, hai, Golfulet, hai, tati, nu ma lasa acum! Si nu ma lasa saracu’, ultima smucire de cai-putere si, slava-Domnului ca am intrat pe drumul principal care taie insula de-a latul dealului. Ah, ce bine ca am scapat din hau! Sa-i dam bataie la drum, ca ne astepta Vila Angeliki 2!
Acum, alta viata. Pot merge cu 40 km/h, fata de 5 km/h, in vagauna linistita de adineauri. Ma uit pe harta. Arillas e o zona de plaja pe directia relativ diametral opusa. Undeva in nord-vestul insulei, or noi abia ce-am iesit din z
