Tentativa firmei Romaltyn de a redeschide in fosta fabrica Aurul, vinovata de accidentul ecologic din 2000, procesarea sterilului minier pentru obtinerea de aur si argint prin tehnologia cianurarii a generat un conflict deschis in Baia Mare, mutat acum in salile de tribunal. Aflam acum cine, de ce se opune si ce solutie alternativa ofera noilor investitori care au preluat activele fostei societati Aurul - respectiv omul de afaceri kazah Kenges Rakishev, prin firma SAT Company, care detine 51% din actiuni, si fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturza, prin Fribourg Investments, proprietarul a 49% din activele societatii si care detine controlul operational al proiectului de reciclare a deseurilor miniere.
Urmeaza decriptarea unei afaceri care in patru ani, dupa procesarea a 10 milioane de steril minier (cat a mai ramas disponibil, conform contractului semnat intre Aurul SA si institutiile abilitate ale statului roman), ar urma sa aduca proprietarilor firmei Romaltyn aur in valoare de aproximativ 135 de milioane de euro. Calculul a fost facut la o rata de recuperare de doar 50% a continutului de aur din halda de steril minier de la Flotatia Centrala si a tinut cont de media pretului actual al burselor mondiale de profil.
Anihilarea cianurii
„Din 4.000 de tone de aur care se produc anual, media ultimei decade, circa 10-15% rezulta din recirculari – aur recuperat prin diverse piese de schimb, componente, electronice etc. -, restul de 80-85% rezulta din valorificarea resurselor primare. Resursele primare de aur si argint se prelucreaza in proportie de 80% prin cianurare”, a explicat Aurelian Brancus, fost director al SC Aurul SA Baia Mare. Acesta, un adept asumat al extractiei metalului pretios prin tehnologia cianurarii, pe care o considera cea mai viabila economic dintre toate cele existente pana acum, a explicat modul de oper
