Dacă prim-ministrul unei ţări - fie ea şi România - pronunţă mai des un substantiv propriu (Udrea) decât substantive comune (inflaţie, somaj, deficit bugetar, fiscalitate, productivitate, nivel de trai), înseamnă că:
1) în cazul cel mai bun, are în preajmă nişte consilieri insolaţi
2) în cazul cel mai rău, el însuşi s-a învârtit prea mult în caruselurile din Disneyland.
Distras de la problemele ţării de bârfa politică, pe zi ce trece mai pricinos, premierul începe să semene cu o ţaţă naţională şi să transforme guvernarea în panaramă.
În mai anul trecut, când părea pus pe treabă şi anunţa ”Guvernul cel mai cinstit”, burduşit cu miniştri delegaţi, îi sugeram să-şi angajeze şi un ministru pentru relaţia cu sine însuşi. Atunci i-o spuneam cu ironie. Astăzi mi-a îngheţat zâmbetul şi cred cu îngrijorare că are mare nevoie.
Dacă prim-ministrul unei ţări - fie ea şi România - pronunţă mai des un substantiv propriu (Udrea) decât substantive comune (inflaţie, somaj, deficit bugetar, fiscalitate, productivitate, nivel de trai), înseamnă că:
1) în cazul cel mai bun, are în preajmă nişte consilieri insolaţi
2) în cazul cel mai rău, el însuşi s-a învârtit prea mult în caruselurile din Disneyland.
Distras de la problemele ţării de bârfa politică, pe zi ce trece mai pricinos, premierul începe să semene cu o ţaţă naţională şi să transforme guvernarea în panaramă.
În mai anul trecut, când părea pus pe treabă şi anunţa ”Guvernul cel mai cinstit”, burduşit cu miniştri delegaţi, îi sugeram să-şi angajeze şi un ministru pentru relaţia cu sine însuşi. Atunci i-o spuneam cu ironie. Astăzi mi-a îngheţat zâmbetul şi cred cu îngrijorare că are mare nevoie.
