Doi băieţi din satul vâlcean Mologeşti trăiesc imobilizaţi la pat de 27 de ani. Gemenii s-au născut prematur, la şase luni. La început, au părut să se dezvolte normal, dar după opt luni de la venirea pe lume, mama şi-a dat seama că ceva nu e în regulă cu copiii ei. De atunci, cei doi băieţi sunt la pat, dependenţi de ajutorul părinţilor, nu pot să se mişte şi nici să vorbească. Numai o minune şi credinţa părinţilor îi ţin în viaţă.

Daniel şi Darius Cărămidă nu cântăresc mai mult de 20 de kilograme. Îşi împart suferinţa în acelaşi pat, unul la un capăt, altul la celălalt. Durerea lor rămâne închisă între cei patru pereţi, fiind prizonierii unei boli de care nu au scăpare. Mama este cea care îi întoarce de pe-o parte pe alta, îi schimbă, îi spală, îi hrăneşte. Femeia povesteşte că, deşi atunci când s-au născut unul cântărea 700 g şi altul 750 g, copiii au luat în greutate şi au crescut normal. Când a plecat din maternitate, la trei luni după ce i-a născut, copiii deja gângureau. Daniel a rostit la şase luni primul său cuvânt, „mama“. Acum, la 27 de ani şi două luni, băiatul poate să pronunţe acelaşi cuvânt, la care a adăugat doar „tata“ şi „papa“. Fratele lui, însă, nu poate spune nimic.

Totul a fost bine până la opt luni, când gemenii s-au îmbolnăvit, au făcut temperatură 41,5. „Am stat două luni cu ei în Spitalul de la Bălceşti. Au avut otită şi i-au tratat de bronşită. Mi-au spus că le-au dat tratament greşit şi asta le-a afectat corpul“.

Diagnosticul dat de medici a fost tetrapareză spastică, o formă de paralizie cerebrală, şi paraplegie, adică paralizia ambelor membre inferioare.

Îngrijirile părinţilor

îi ţin în viaţă

După ce au pus diagnosticul, medicii nu le-au mai dat şanse copiilor. „Mi-au spus că nu au ce să le mai facă“, mărturiseşte mama, căreia suferinţa i-a brăzdat chipul.

Când copiii aveau tre