Daniel Săuca

Motto1 – Markó Béla, anul 2006: „Avem nevoie de autonomie! Avem nevoie şi de autonomia secuimii! Am redobândit multe, dar mai avem multe de reprimit. Funcţionarii de la ghişee ştiu din nou ungureşte, iar pe cei care nu cunosc limba maghiară, trebuie să-i punem să înveţe. Şi poliţistul, şi poştaşul, toţi cei care mănâncă pâinea noastră, fiindcă de-acum aşa trebuie să vedem lucrurile: cel care este funcţionar aici, în Ţinutul Secuiesc, mănâncă pâinea noastră”.

Motto2 – Traian Băsescu, anul 2013: „Unii cred că sunt praguri ce pot fi depășite. Le spun aici în Harghita, niciun prag constituțional nu poate fi depășit. Poate să se perinde prin Harghita şi Covasna toată protipendada politicienilor maghiari. Cred că e ultimul an în care au putut să o facă atât de relaxat”.

Jáj, Istenem! Enervat Băsescu la Budapesta! Auzi, draghe, statul roman „îşi va asuma leadership-ul punerii la punct a Budapestei”. Lidărșipul ei de treabă!… Și, totuși, ce l-a mânat în luptă pe ăl mai barosan dintre liderii politici ai României? Nu mai are nevoie de voturile ungurilor? Păi, dl. Băsescu nu a fost frate de voturi cu Viktoraș Orbán și ex-părintele Tökés? A fost. Și probabil mai este. Nu cumva UDMR a ajutat la realegerea lui Băsescu în 2009? Destul de probabil. Să se strice, așa, peste noapte, niște relații, niște treburi? Nu prea cred. La fel cum nu cred că declarațiile prezidențiale au avut doar o miză electorală evidentă (decât să latre toți extremiștii și populiștii în Transilvania, mai bine ar construi ceva, de pildă autostrada de la Borș la Brașov). Să se fi săturat și serviciile de atâta tupeu și agresivitate a declarațiilor în Ardeal? Posibil. Numai că nu știu dacă patriotismul, dragostea de țară, celebrul interes național îi mână în luptă pe unii, pe alții…Mi-e teamă că, din nou, Transilvania va deveni un spațiu al lătrăilor politici. Al intereselor d