Obiectiv strategic, era singurul institut care putea produce vaccinuri în caz de război sau calamităţi. După 1989, „Cantacuzino” nu a primit nici un ajutor de la statul român, ba chiar a fost sabotat sistematic. Sursa: LIBERTATEA

Odată faimos pentru vaccinurile sale, Institutul Cantacuzino supra vieţuieşte acum doar din analize şi câteva proiecte de cercetare. De doi ani, producţia de vaccinuri a fost oprită de jocurile de interese ale rechinilor imobiliari şi farmaceutici, care vor să deţină monopol.

Deşi statul a dat bani din fondul de rezervă pentru ca, în toamnă, să avem vaccin antigripal, sunt slabe şanse ca asta să se întâmple, mai ales că scandalurile se ţin lanţ. Recent, directorul Radu Iordăchel a fost demis de ministrul Sănătăţii, chiar în concediul medical, fiind acuzat de lipsa unei viziuni de redresare. Acesta a anunţat că îşi va prezenta punctul de vedere în cadrul unei conferinţe de presă, în 20 august.

La mâna bogaţilor lumii

În toată Europa mai sunt doar şapte producători de vaccin antigripal şi doar doi de vaccin BCG. Iată de ce Institutul „Cantacuzino”, cu o istorie de 80 de ani, are o importanţă strategică. Victor Olsavszky, reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în ţara noastră, spune că „în caz de pandemii, OMS nu doreşte să se mai bazeze doar pe marii producători, care, în trecut, au onorat comenzile în primul rând către ţările bogate, şi atunci, se stimulează şi producătorii mici. OMS va cumpăra 10% din producţia lor pentru stocul propriu.”

În prezent, la Institut nu se mai fabrică niciun vaccin. În 2010, Agenţia Naţională a Medicamentului i-a retras autorizaţia de fabricaţie pentru produsele injectabile, întrucât nu se aliniase normelor europene de producţie GMP (good manufacturing practice). „Până în 1999, în toată lumea, controlul s-a făcut după nişte reguli în care centrul de greutate era calitatea produs