96% dintre romani cred in Dumnezeu, potrivit datelor unui sondaj de opinie realizat luna aceasta. Cifra este confirmata si de rezultatele recensamantului din 2012, daca adunam persoanele care si-au declarat religia sau tipul de confesiune.
In comparatie cu ei, ateii sau cei "fara religie", agnostici ori liber cugetatori, nu reprezinta mai mult de 0,1 - 0,2% din totalul populatiei. Sub marja de eroare a oricarui tip de cercetare sociologica. In consecinta, chiar daca numarul celor care nu cred in niciun Dumnezeu este putin mai mare, putem spune ca ei nu conteaza.
Acestea sunt cifre importante pentru ca ele ne spun care sunt reperele ultime ale populatiei care locuieste spatiul cunoscut cu numele de Romania. Crestinismul, ca orice alta religie disparuta sau in plin avant, isi fundamenteaza existenta in baza unui singur cuvant care face posibila credinta in orice Dumnezeu - capacitatea Lui de a nu fi cunoscut. Pentru ca toate religiile cad de acord intr-un singur punct: niciun Dumnezeu nu poate fi cunoscut, fie direct sau indirect. Doar fondatorii marilor religii L-au intuit sau I-au ascultat poruncile, insa muritorii de rand - fie ei sfinti sau Papi - nu vor sti niciodata vointa sau planul lui Dumnezeu.
Acest "necunoscut" sta la baza nasterii si dezvoltarii oricarei religii si la mentinerea vie a tuturor confesiunilor. Nu are rost si nu e nici locul sa intram aici in topicul urias constituit de studiile cazurilor celor care au pretins ca l-au cunoscut pe Dumnezeu. A fost intotdeauna linia cea mai fragila care a despartit, chiar in interiorul religiilor, credinta dreapta de erezie. Canonul oricarei biserici va pastra intotdeauna tacerea in jurul laturii "necunoscute" a lui Dumnezeu.
Lucrul care nu poate fi cunoscut sau care este necunoscut in sine fascineaza si isi gaseste apologeti nu doar in religii, ci si in societatea
