Dragostea şi dorul pentru pământurile pe care s-a născut şi a copilărit l-au determinat pe Constantin Brâncuşi, în 1951, să dorească să-şi doneze creaţia României. Academicienii cu greutate ai vremurilor au refuzat însă „comoara” marelui sculptor, printr-un document prezentat astăzi de ziarul „ring”.

A creat şi a devenit celebru la Paris, însă o parte din sufletul său a rămas pe meleagurile copilăriei. Aceste trăiri interioare l-au determinat pe Constantin Brâncuşi ca, în 1951, să anunţe statul român că vrea să îşi doneze atelierul cu toate operele sale. Dorinţa „titanului din Hobiţa” a devenit însă un exerciţiu de neputinţă al autorităţilor din România. „ring” a intrat în posesia unui proces-verbal prin care se arăta că personalităţi precum George Călinescu, Camil Petrescu, Alexandru Rosetti, Geo Bogza şi Mihail Sadoveanu au participat la o şedinţă în urma căreia s-a stabilit că operele lui Brâncuşi nu au ce căuta în Muzeul Republicii Populare Române.

„Nu poate fi considerat un creator”

Unul dintre argumentele prin care s-a încercat şi reuşit înlăturarea lui Brâncuşi a fost felul în care sculptorul exprima realitatea prin operele sale. „Tov. acad. Călinescu la nota asupra comunicării tov. prof. Jalea, constată că Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte. D-sa clarifică noţiunea de realism, în sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realităţii şi nu ca o reproducere fotografică a ei, aşa cum o înţeleg în mod stângist”, se arată în document.

Citiţi întregul document mai jos:

„Brâncuşi, o figură mai puţin cunoscută”

În acelaşi document, Brâncuşi mai este desfiinţat o dată pentru că a luat contact, la Paris, cu