Ne credem, încă de când învăţam în şcoala comunistă că avem toate formele de relief şi ţară ca a noastră nu găseşti, buricul minunilor geografice. Stăm de zeci de ani cu ochii pe aeroporturi, gări şi frontiere să vedem când se vor prinde şi occidentalii că ţară ca a noastră nu e şi vor da năvală să-şi cheltuiască pensiile prin Neptun şi pe Valea Prahovei.

Câteva zile prin vecini te vindecă de iluzia că România va fi, într-o epocă apropiată, ţară cu potenţial turistic de masă. Îi şi vezi pe nemţi sau britanici, cu copiii mici după ei, aşteptând câteva ore bătuţi de soare în cap să se mişte coada de corporatişti în curbă la Azuga. Ah, era să cât pe-aici să trec peste ştirea proaspătă că există o soluţie la fluidizarea traficului spre munte şi îndată vom prospera. Câţiva mintoşi care se ocupă de marile proiecte au venit cu o soluţie: trei pasarele pentru pietoni care să facă arcadă peste DN1 la Comarnic, Buşteni şi Azuga. Iar valurile de pietoni, astfel cocoţaţi pe pasajele mândrie a meşteşugului tehnic rutier, nu vor mai încurca maşinile în drumul lor spre „munţii noştri aur poartă“. Genial, excepţională idee, s-au făcut deja cozi la agenţiile de turism din Hanovra şi Stratford-upon-Avon pentru că nu se mai găsesc bilete pe booking.com la pensiunile de cinci margarete din Buşteni. Peticim, pentru că am uitat să construim.

Sigur că avem munţi frumoşi, văi superbe, râuri şi cascade minunate dar nu există un drum decent care să te ducă, în siguranţă, la ele. Ori turiştii obişnuiţi nu caută aventura într-o vacanţă ci odihna în siguranţă. Serpentinele se văd superb în emisiuni de aventura, precum Top Gear, dar când vii cu autocarul de la aeroport, după un an de muncă, parcă nu vrei să-ţi verşi stomacul peste scaune. Nu toţi nemţii au sângele rece al lui Schumacher. Se ştiu în maşină nu în montagne russe.

Pentru a ajunge în locurile lor minunate popoarele ci