La peste 30 de kilometri de pitoreasca staţiune Vatra Dornei, pe Valea Bistriţei, se află localitatea Crucea, un loc unde anual sute de mineri din zonă sau din întreaga ţară extrag minereul de uraniu, care mai apoi ajunge procesat în reactoarele Centralei Nucleare de la Cernavodă.

Mina de Uraniu de la Crucea, aflată în Munţii Stănişoarei, în vecinătatea Masivului Rarău şi a Pietrosului Bistriţei, funcţionează de 30 de ani. Ruşii sunt cei care au dat primele indicaţii despre posibila existenţă a uraniului aici. Veniţi în anii 50 să facă prospecţiuni geofizice, în căutare de despăgubiri de război, sovietici de la societatea “Kuarţit” au constatat o serie de anomalii radiometrice. Au considerat zona neimportantă economic şi s-au îndreptat către Băiţa, în judeţul Bihor, de unde mulţi ani au exportat cantităţi uriaşe de uraniu către URSS.

Românii au continuat cercetările în zonă, iar începând cu în 1964 au fost identificate mineralizaţii de uraniu în două izvoare din zona Crucea – Botuşana, localităţile sucevene unde se exploatează uraniu. După 18 ani de cercetări şi explorări, în 1983 a luat fiinţă Exploatarea Minieră Crucea - Botuşana, cu scopul exploatării şi valorificării minereului de uraniu.

Uraniu la Crucea există şi acum şi va mai fi încă mult timp. Compania Naţională a Uraniului (CNU), care o administrează din 1997, deţine licenţă de exploatare valabilă până în aprilie 2015, durata de valabilitate putând fi prelungită. Informaţii clare despre cât se produce acolo intră sub incidenţa informaţiilor clasificate, au transmis pentru gândul reprezentanţii CNU.

Mina de la Crucea este un adevărat bastion, intrând în categoria obiectivelor de importanţă strategică. Pentru a ajunge la ea a fost nevoie să obţinem acreditare de la Ministerul Economiei, cel în subordinea căruia se află CNU, şi aceasta doar pentru sediul administrativ. Inter