Din când în când este util să se ia în seamă statisticile, chiar dacă ele rămân discutabile câtă vreme nu sunt explicitate suficient criteriile de selectare a datelor. În orice caz, unele statistici publicate în ultimul an de către diverse agenţii sau institute ar trebui să-i pună pe gânduri pe decidenţi.
Dau câteva exemple, doar.
Statistici din 2012 indicau o dramatică scădere a înscrierii cetăţenilor români la bibliotecile ţării. Dacă în 1990 erau înscrişi 5,8 milioane de cetăţeni, recordul înscrierilor se va atinge în 1998 şi 2003, cu peste 6,1 milioane, pentru ca efectivul înscrişilor la biblioteci să se prăbuşescă continuu din 2004 încoace, la sub 4,5 milioane în anii recenţi. Nu putem pune acest declin doar pe seama extinderii accesului electronic la publicaţii. Cu siguranţă, în joc sunt şi alţi factori explicativi - precum degradarea reţelei bibliotecilor şcolare, a bibliotecilor rurale şi, mai ales, destrămarea interesului pentru lectură pe fondul atmosferei, deloc încurajante, pentru cultivare de sine din anii menţionaţi.
Recent, unele publicaţii au semnalat că în ceea ce priveşte învăţarea limbilor străine situaţia din ţara noastră este dramatică, de asemenea. Doar 19,2% dintre cetăţeni vorbesc o limbă străină (România fiind întrecută doar de Ungaria, cu 17,6%), abia 1,3% vorbesc trei limbi străine sau mai multe, iar 69,6% nu vorbesc nici o limbă străină. Să luăm însă aminte că, printre cei care vorbesc cel puţin o limbă străină, peste 7% dintre cetăţeni sunt apartenenţi ai minorităţilor etnice şi imigranţi, încât situaţia este gravă. ( Spre comparaţie, aşa cum ne spune recntul volum Mathieu Duchatel, ..., Le monde vue d Asie, Philippe Picquier, Mas de Vert, 2013, în China actuală peste 29% dintre cetăţeni vorbesc o limbă străină!). Această degradare arată în plus cât de mult se confirmă avertismentul pe care l-am dat din 2001 încoace (
