Ştiţi de ce nu ar fi trebuit să aibă ţiganii rege? Pentru că atunci când cineva îi ajută, ei imediat sar la beregata lui, dacă lucrurile nu ies aşa cum şi-ar fi dorit. Nu doar că îi reproşează tot ce au vrut să se întâmple şi nu s-a întâmplat, dar îi mai şi cer socoteală. Ba, pe deasupra, îi bate şi obrazul, ca altădată să se înveţe minte să se mai încurce cu unii ca ei.

Cam aşa au procedat supuşii regelui Cioabă, mort într-un spital universitar din Antalya. Îmi amintesc că, la un moment dat, prinţişorul de fiu-său, aflat şi el în suita regală plecată să se bronzeze şi să se distreze în Turcia, îi lăuda pe medicii turci pentru destoinicia lor, pentru curăţenia saloanelor, funcţionarea lifturilor, pentru aparatura lor performantă, pentru aerul condiţionat, pentru sângele donat de turcii de rând, pentru câte şi mai câte. Într-un cuvânt, urmaşul la tron era foarte mulţumit de felul în care era tratat regele aflat pe patul de suferinţă. La fel şi fiica acestuia, prinţesă măritată la 13 ani, aşa cum avea să declare plină de recunoştinţă.

Când s-a tras linia şi a început inventarierea serviciilor de care a beneficiat regele Cioabă, care se ridică la 350.000 de dolari, ăla micu, prinţişorul cum ar veni, i-a acuzat pe medicii turci ba de şarlatanie, ba de malpraxis. Pe aceiaşi medici pe care până atunci îi ridicase în slăvi. Cu tupeu, tipic etniei din care face parte, a reclamat faptul că regele bătrân nu s-a făcut bine în urma implantului acelui aparat, lăsând să se înţeleagă că medicii şi-l pot lua înapoi pentru a-l folosi la alt pacient. În Antalya e ca la turci, nu ca la Bucureşti. Plăteşti cash şi ţi se dă mortul pentru a-l înmormânta cum e tradiţia la tine acasă. Nu dai banul, uşa de la morgă rămâne închisă. Nu ai de ales.

Casa regală (sic!) reclamă că nu are de unde să plătească o sumă atât de mare şi cere ajutorul guvernului. E drept,