Pentru ca știri despre UE să fie publicate, ele trebuie să fie rele, grotești, penibile, sau să confirme cele mai neverosimile clișee.

În cazul instituțiilor europene, zicala „No news = good news” este inversată. Când vine vorba de Europa: „Good news = No news”. Intr-adevăr, singurele știri de la Bruxelles care merită să fie menționate în general în presă sînt cele rele. Pentru ca știri despre UE să fie publicate, ele trebuie sa fie rele, grotești, penibile, sau să confirme cele mai neverosimile clișee. Știrile bune nu sint interesante, succesele UE sînt plictisitoare, reușitele nu merită sa fie amintite în presă, birocrația nu are altă valoare decat cea de cadru sarcastic al cotidianului nostru frustrat pe fond de criză. Presa populară britanică și-a făcut o specialitate din asta: în presa britanică, birocrații cenușii de la Bruxelles caută să reglementeze cel mai mic cotlon al vieții noastre cotidiene. Presa est-europeană o imită pe cea britanică, descoperind voluptatea de a-i critica pe cei mari și de a înlocui Partidul, pe care nu-l criticase niciodată, cu UE, care e acum deschisă celor mai absurde și extravagante critici lipsite de orice pericol pentru profetul care lansează imprecațiile. Orice tehnică de manipulare e bună. De nenumărate ori, presa britanică de tip tabloid a inventat directive europene scandaloase dar inexistente. Nu a existat, astfel, o directivă europeană care regla curbura castraveților, după cum nu a existat directiva care îi obliga pe pescari sa aibă la ei, când ies in larg, un număr precis de prezervative. De fapt, a ataca UE și a mima indignarea în fața absurdității birocratice a devenit o constantă in presa europeană. Dacă ești corespondent la Bruxelles, ai succes garantat subliniind incompetența și aroganța și detașarea de viața reală a funcționarilor europeni... chiar dacă în viața reală știi că nu e așa. Cele m