Într-un interviu acordat publicaţiei britanice „The Guardian“, regizorul filmului Elysium, Neill Blomkamp, povesteşte cum s-a născut ideea lungmetrajului, greutăţile pe care le-a întâmpinat şi borbeşte despre viitorul său proiect.

Neill Blomkamp are o viziune aparte în ceea ce priveşte viitorul. Lumea, aşa cum o ştim, devine un soi de „lume a treia“, iar cei mai bogaţi oameni abandonează planeta răvăşită pentru Elysium, o staţie spaţială luxoasă. Pământul devine, astfel, o mahala gigant, un coşmar în care oamenii obişnuiţi trăiesc în condiţii greu de imaginat, iar Elysium străluceşte deasupra lor ca un „Bel Air în spaţiu“, spune Blomkamp.

Pentru a reflecta cât mai fidel discrepanţa dintre cei cu bani şi cei săraci, Blomkamp a decis că singurul loc în care ar putea să filmeze este a doua cea mai mare groapă de gunoi din lume, care se găseşte în Mexico City. „A fost teribil. Mulţi dintre colegi au încercat să mă oprească şi au întocmit chiar şi rapoarte toxicologice, fiind preocupaţi de siguranţă. La prima zi de filmări, în timp ce conduceam maşina, în zorii zilei, am simţit un miros foarte puternic“, spune Blomkamp despre pericolul la care se supunea. Tocmai un astfel de scenariu în care este prezentată o lume imperfectă pare să fi fost pe placul regizorului. „Chiar şi aşa îmi plăcea. Peisajul dădea o notă de realism, iar eu asta urmăresc“, completează acesta.

Un portofoliu cu doar două lungmetraje

Elysium este doar al doilea film realizat de regizorul cu origine sud-africană, după filmul District 9, dar, chair şi aşa, ambele pelicule au la bază aceeaşi temă. În lumea lui Blomkamp, roboţii şi extratereştrii trăiesc laolaltă, tehnologia încorporată în oameni este o caracteristică definitorie, iar societatea este pe cale de dispariţie.

Seminţele acestei viziuni au fost semănate în tinereţe, în mintea regizorului, cu ajutorul unor film