Politica fiscala in Romania a devenit un instrument la “discretia” oricui. Se iau decizii in functie de parerile personale sau dupa afinitati. La baza deciziilor de politica economica (inlcud aici si politica monetara si o sa revin cu o alta opinie) nu stau principii solide derivate din teoria si sustinute de practa. Mai mult politicile economice recente au uitat de interesul pe termen lung pentru bunastarea fiecarui cetatean. Concret politica fiscala a devenit un instrument prin care discriminarea fata de anumiti cetateni este legiferata, scrie Florin Citu pe blogul lui.O astfel de politica fiscala poate ca aduce voturi dar cu siguranta nu aduce bunastare

La inceputul anului introduceam in discursul public conceptul: salariul minim reprezinta o taxa pe forta de munca. Ca orice taxa care creste si cresterea salariului minim are efecte negative. Ce ne spune teoria: un salariu minim mai mare duce la somaj pe termen scurt si la reducerea ofertei de forta de munca pe termen lung.

Cum functioneaza? Foarte simplu. Salariul minim reprezinta un cost si o bariera. Un cost pentru angajator si o bariera pentru cei care vor sa se angajeze pentru un salariu mai mic. Este adevarat ca cei care sunt deja angajati sunt beneficiarii cresterii salariului minim. De aceea si studiile care sustin o asemenea propunere sunt in majoritatea finantate de sindicate (chiar si in Romania studiul lui Liviu Voinea a fost finantat de Blocul National Sindical). Din pacate efectul negativ ii loveste tocmai pe cei care au cel mai mai mare nevoie de un venit : cei care vor sa se angajeze.

Pe termen scurt salariul minim mai mare, un soc adiministrat economieiei similar cu cresterea unei taxe, nu este o problema pentru toata piata fortei de munca. II loveste doar pe absolventii de liceu si facultate si pe cei care cauta un loc de munca care nu necesita o anumita calificare (sau perso