Am văzut zilele trecute, în parc, un puști care a scăpat o cutie de cola și a desfăcut-o imediat, în ciuda urletelor disperate ale familiei. Evident, n-avea habar ce-i de făcut în cazurile astea, așa că s-a împroșcat și pe el, și pe tot neamul lui, că ieșiseră cu toții să se bucure de chicioșeniile lui Piedone din Tineretului. Simona m-a întrebat imediat, curioasă, de ce se întîmplă chestia asta. Nu chicioșeniile, pe astea e prea tîrziu să le împiedicăm. De ce “explodează” cutiile de cola/bere/orice altceva cu bule. Mi-am dat seama că puțini știm, de fapt, ce se întîmplă într-o cutie de cola trîntită pe jos, mulți le folosim, mai ales pe vremurile astea caniculare, așa că e timpul să ne băgăm nițel nasul și în afacerea codoiului din băuturi.
De fapt, treaba e foarte simplă: pentru a face băuturile răcoritoare (includ aici și berea) mai pișcătoare, se amestecă în ele dioxid de carbon. O parte din dioxidul de carbon (cam 16%) reacționează chimic cu apa, generînd acid carbonic – sucul e acidulat, deci mai plăcut. Iar bulele care se degajă ajută și ele la “împrospătarea” gustului. (Imaginați-vă o bere fără bule! Blasfemie!) Ca să se întîmple acidularea asta, e nevoie de un volum destul de mare de dioxid de carbon. De fapt, în fiecare cutie de 330 ml de cola există cam 1,4 litri de CO2. Nu e mult, doar vreo 2,75 grame. Dar asta e diferența între gaze și lichide: volumul mult mai mare. În cutie, dioxidul de carbon este dizolvat în lichid și asta îi reduce dramatic volumul.
Cînd, însă, agităm cutia sau îi provocăm un șoc mecanic (scăparea pe jos e un bun exemplu), dioxidul de carbon se “eliberează” de sub tirania lichidului și își reia forma gazoasă. Asta înseamnă că, brusc, volumul lui crește foarte tare. Cum volumul e limitat de pereții cutiei, tot ce se întîmplă este că presiunea din interior crește foarte tare. Bine, presiunea era oricum mai mare ca af
