Data de 19 august 1316 este data de naştere a oraşului Cluj. Atunci, regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (un francez pe linie paternă, nepot al regelui Franţei şi german pe linie maternă, nepot al Împăratului Germaniei şi ducelui Austriei, Rudolf de Habsburg), a acordat locuitorilor Clujului privilegiul de orăşeni, Clujului statutul de oraş şi o constituţie după modelul oraşelor din Imperiul German (Nürnberg, Praga etc.).
Înaintea acordării privilegiului, pe teritoriul ulterior al oraşului existau două entităţi: castrul Cluj şi satul castrului Cluj. Castrul, o fortificaţie rudimentară şi centrul comitatului Cluj, a fost distrus în întregime de invazia mongolă din 1242, la fel ca şi satul şi la fel ca şi mănăstirea benedictină de la Mănăştur (care nu făcea parte din Cluj atunci). Dacă ridicarea Clujului la rang de oraş nu ar fi avut loc în 1316, Clujul ar fi devenit cel mult un târg sau un orăşel, o capitală de comitat precum Dejul, Satu Mare sau Hunedoara. În nici un caz nu ar fi devenit principalul oraş al Transilvaniei. Datorită privilegiului de la 1316, cetăţenii (în mare parte germani/saşi, dar şi maghiari sau români - iobagii care îşi plăteau datoriile şi puteau deveni cetăţeni) au putut construi şi clădi Clujul astfel încât să devină ca extindere, număr de populaţie, forţă economică, împreună cu Sibiul şi Braşovul, unul dintre primele trei oraşe ale Transilvaniei.
Precum oraşele Europei occidentale, puterea economică şi comercială a Clujului se baza pe breslele de meşteşugari, pe negustori. Cetăţenii oraşului se autoguvernau, alegându-şi reprezentanţii în consiliul celor 100, consiliul orăşenesc, primarul, judele orăşenesc, dar şi preoţii. Privilegiul orăşenesc a fost reconfirmat şi extins la data de 2 iulie 1405 de către Regele Sigismund de Luxemburg, care conferă Clujului statutul de oraş liber regesc şi autorizează fortificarea sa pe un pe
