Fără îndoială că răspunsul perfect la problema din titlu a fost dat de John Steinbeck în, pe nedrept uitata sa carte, «Marea lui Cortez - Jurnal tihnit de călătorie şi cercetare»…

Această bijuterie scrisă la două mâini cu bunul său prieten Ed Ricketts a pornit din pasiunea celor doi pentru întinsul mării şi pentru creaturile care o locuiesc. De la umilul vierme la maiestuoasa balenă… Ricketts, poreclit Doc, profesa biologia marină în cârciumele şi laboratorul său din oraşelul Monterey în paradisul coastei muntoase a Californiei. Dacă Doc l-a iniţiat în tainele ”vieţii marine” pe scriitorul american, acesta l-a imortalizat în nostalgica sa capodoperă “Cannery Row” unde pe fundalul gri al depresiunii economice interbelice, Doc este sfântul închipuit al comunităţii de vagabonzi, curve, şi ghinionişti loviţi de soartă…

Însă monumentala «Mare a lui Cortez» nu este literatură. Şi nici ştiinţă. Devenind apropiaţi până la confuzie în cele câteva luni petrecute împreună în căutarea luxuriantei faune de nevertebrate a basinetelor mareice din Golful Californiei, cei doi prieteni şi-au unit forţele într-o încercare titanică, dar transparent utopică: fuziunea ştiinţei cu literatura… Drept rezultat, cartea lor - unic monument al genului din epoca modernă – a fost un eşec perfect de public şi nu a fost niciodată reeditată. La câţiva ani după moartea prietenului său, Steinbeck a rescris şi reeditat jumătate din carte sub titlul « Jurnalul de la Marea lui Cortez ». Parcă simţindu-se vinovat de brutala operaţie de separare a ştiinţei exacte, dar aride, de literatura imprecis jucăuşă, scriitorul a dedicat volumul memoriei lui Doc…

«Cum să te pregăteşti pentru o expediţie : ce fel de echipament trebuie să procuri, ce cărţi trebuie să citeşti; de ce mici pericole sau mari trebuie să te fereşti? Nimeni nu scrie nicăieri despre asta» îşi începe Steinbeck jurnalul. «Plan