Sînt în concediu, incognito, la „Cireșica“, lîngă Marea Neagră. Marea Neagră! Mare Nostrum! Ca o romantică ce sînt, simt nevoia să înalț, din toate puterile mele, un imn acestei vecine a României, singura cu care, alături de Serbia – cum bine zis-a dl Ion Iliescu – țara noastră nu a avut conflicte.
O, Mare Neagră! Cîți poeți, prozatori, critici, muzicieni, pictori nu ți-au cîntat ori ți-au zugrăvit valurile vijelioase! Pe cîți mateloți cuprins-ai de ai morții reci fiori, deși cîte unu’, așa, mai zbanghiu, ți-a scăpat! Pe fundalul tău, pînă și tiza mea, Nuți Udrea, arată ca nouă! Cîte lighioane groaznice la vedere și atingere nu adăpostești în întunericu-ți matern și-n stațiunile din juru-ți! În străfundurile tale unii zic că s-a înecat Atlantida, cu toate că pînă acum n-a fost confirmat decît Dan Deșliu.
Și „Cireșica“! Această perlă a no man’s land-ului dintre Neptun și Olimp, unde dacă te uiți la televizor, îl poți vedea în carne și oase lîngă tine pe însuși Președintele Statului dansînd la sentiment! De fiecare dată cînd îl văd dansînd așa și-l aud pe Gheorghe Gheorghiu cîntînd, pe mine m-apucă plînsul.
Eu sînt deghizată în dansatoarea „gipsy 3“ din ansamblul de la Chișinău, rămas aici de pe vremea Podului de Flori și Rulmenți de peste Prut și perfect integrat în structurile euro-antlantice, după cum a apărut pe site-ul a trei spitale din Miami, Florida, unde sînt tratați pușcașii marini care, în permisiile de la M. Kogălniceanu, au contractat anumite boli, dispărute la ei de pe vremea Războiului Civil, cum ar fi „for paduchi lati“.
(va urma)
Sînt în concediu, incognito, la „Cireșica“, lîngă Marea Neagră. Marea Neagră! Mare Nostrum! Ca o romantică ce sînt, simt nevoia să înalț, din toate puterile mele, un imn acestei vecine a României, singura cu care, alături de Serbia – cum bine zis-a dl Ion Iliescu – țara noastră nu a av
