După adoptarea Strategiei Energetice Naţionale 2013-2020 în cadrul CSAT, în care huila era uitată în favoarea eolienelor şi microhidrocentralelor, s-a propus redeclararea ei ca resursă energetică strategică. Atunci au intervenit sindicatele, directorii de mine, primarii Văii Jiului, dar şi deputatul Monica Iacob-Ridzi.
Însă, nici după aceste intervenţii, huilei nu i s-a recunoscut statutul de resursă energetică strategică, cu toate că este. Varujan Vosganian, ministrul Economiei, nu poate da un răspuns pozitiv. Se urmăreşte crearea cadrului legislativ privind măsurile de siguranţă în funcţionarea Sistemului Energetic Naţional în contextul legii energiei, dar şi al directivelor UE.
Pentru siguranţa Sistemului Energetic Naţional, Complexul Energetic Hunedoara (CEH) va produce energie la un preţ reglementat. Însă aceasta nu înseamnă că huila rămâne resursă energetică strategică. Din contră, energia termo trebuie să devină competitivă din punct de vedere al preţului pe piaţa energiei. Aşadar, se urmăreşte atragerea de resurse financiare pentru demararea unui program investiţional, atât în centralele energetice, cât şi în exploatările miniere viabile. Însă ministerul este neclintit când vine vorba de profitabilitate. Singura modalitate de menţinere a exploatărilor este vânzarea produsului finit la un preţ competitiv pe piaţa energiei. Deci, practic, huila nu este protejată. La nevoie, dacă costă statul prea mult, se va renunţa la ea. Însă, interesant, statul protejează energia eoliană şi implementarea parcurilor eoliene, nici pe departe competitive pe piaţa energiei. Din contră, românii plătesc aceste investiţii direct pe factura de energie electrică.
În acest tablou descurajator aplaudăm iniţiativa locală a primarilor din Petroşani, Vulcan, Aninoasa şi Lupeni de a relansa serviciul de termoficare şi de a-l subordona Termocentral
