De mai multa vreme, aceasta tara nu mai este in centrul politic, ideologic si cultural al lumii arabe.
Tragedia egipteana mobilizeaza de mai multe saptamani atentia diplomatiilor occidentale. Nu este zi in care Statele Unite, Uniunea Europeana sau Franta, Germania si Marea Britanie sa nu-si exprime preocuparea si sa critice brutalitatea armatei egiptene si intransigenta Fratilor musulmani. Sangeroasele confruntari de la Cairo si din marile orase ale tarii tin primele pagini ale presei din aproape intreaga lume.
Dar, dupa cum sublinia Time, este mai degraba o reactie reflex si un ecou al anilor 1960 si 1970, cand Egiptul s-a aflat in centrul lumii arabe, decat o apreciere obiectiva a importantei, astazi neglijabila, a acestui stat. In urma cu 40 de ani, explica revista britanica, Egiptul “a fost pivotul lumii arabe. A fost cea mai influenta sursa a ideologiei post-coloniale: nasserismul. Cairo a fost centrul cultural al popoarelor arabe, sursa marilor filme, a popularelor seriale de televiziune, muzicii, artei, literaturii, cu o scena mediatica vibranta.
Chiar daca Egipt nu a avut resurselel naturale ale Arabiei Saudite si ale Irakului, el a avut un enorm capital intelectual: a fost centru de educatie la nivelul regiunii, cu cele mai bune universitati, seculare si religioase. Mana de lucru egipteana era cautata pretutindeni in statele din Golf. In sfarsit, Egiptul a fost o amenintare pentru Israel”, enuma Time.
Astazi insa, nu mai exista aproape nimic din toate astea. Pe de o parte pentru ca Orientul Mijlociu s-a schimbat mult incepand din 1970 si, pe de alta parte, pentru ca Egiptul a regresat in toata aceasta perioada. Cairo nu mai este centrul cultural al lumii arabe. Universitatile locale au o imagine impietrita. Telespectatorii arabe urmarest telenovele turcesti, clipuri muzicale libaneze si canale qatareze prin satelit. Statele din
