de C. MIERLUŞCĂ

19 august 2013 22:04

1 vizualizare

A-A+ Face parte din familia Lamiaceae. Este o plantă erbacee, anuală, condimentară, originară din India şi China. Se cultivă pe tot globul. Preferă solurile fertile. Înfloreşte alb în perioada iulie-septembrie. Conţine uleiuri eterice, tanin, saponine. Esenţa, care are o culoare deschisă, se găseşte şi în uleiurile de bergamotă şi lavandă. Mirosul este foarte plăcut, răcoritor şi cu efecte benefice pentru inimă.

Sucul din frunze de busuioc (1-2 linguriţe) se administrează persoanelor muşcate de şarpe. Se foloseşte şi în cazul muşcăturilor de scorpion. Se administrează la interval de 2-3 ore. În caz de malarie, sucul se aplică pe tot corpul. Sucul era folosit profilactic în perioada epidemiilor. Sucul de busuioc împreună cu sucul de usturoi şi miere înlătură tusea în mod miraculos. Sucul de busuioc înlătură leşinul, indigestia, voma, baia cu busuioc este fortifiantă. Busuiocul este antidepresiv, antiseptic, cefalic, expectorant, febrifug, sudorific, tonic nervos. Se recomandă în afecţiuni respiratorii, epilepsie, gută, greaţă, insomnie, isterie, migrenă, astenie psihică, paralizie, polipi nazali, sughiţ, tensiune nervoasă, tuse convulsivă. Busuiocul înlătură oboseala intelectuală şi dă minţii claritate şi forţă - este concluzia medicului francez Jean Valnet.

Acţiunea busuiocului se aseamănă cu cea a cimbrului. Busuiocul dă strălucire feţei, având efect stimulent asupra pielii. Se prepară un ceai din 1-2 linguriţe plantă la o cană de apă clocotită. Se lasă acoperită 10-15 minute. Se bea câte o cană după necesitate.

Busuiocul este un bun insectifug în special pentru ţânţari şi e folosit cu succes în înţepăturile şi muşcăturile de insecte, şerpi şi scorpioni.

Frunzele de busuioc uscate sunt folosite pentru aromatizarea mâncărurilor, sosurilor, murăturilor. Vinul acrit se corectează