Blocajul fondurilor europene, lipsa investițiilor străine și neadecvarea absolvenților la nevoile pieței muncii sunt principalele motive pentru care, deși economia crește, piața muncii atinge performanțe dezastruoase
Cităm din veștile bune ale ultimelor săptămâni. La nivelul lunii iunie, România a înregistrat cea mai mare creștere a producției industriale din rândul statelor membre UE (9,6%). În prima jumătate a anului, produsul intern brut a urcat cu 1,7% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Exporturile au crescut și ele cu 6 procente, iar deficitul comercial s-a redus cu două miliarde de euro. Nici că se putea mai bine. Și totuși, aproape pe neprevăzute, în vârtejul acestor statistici îmbucurătoare, și-a făcut loc și o știre dezolantă: numărul șomerilor a ajuns la un maximum al ultimilor trei ani. Vom încerca în continuare să explicăm cum a fost posibilă o asemenea contraperformanță, într-un context macroeconomic destul de stabil.
De ce avem două rate ale șomajului
În România, rata șomajului este calculată în două feluri: INS apelează la metodologia Biroului Internațional al Muncii, întemeiată pe cercetarea statistică a gospodăriilor. În schimb, rata raportată de ANOFM (și preferată de guvernanți) ia în considerare doar persoanele înregistrate la agenţiile de ocupare, fiind utilă mai degrabă stabilirii cheltuielilor cu indemnizațiile de șomaj.
Tinerii intelectuali, noii asistați social
În legătură cu evoluția PIB, o serie de analiști au afirmat răspicat că vorbim de o creștere conjuncturală, datorată în bună parte unui an agricol bun. Or, în condițiile în care o treime din populația țării lucrează deja în agricultură, această creștere economică nu a fost capabilă să genereze noi locuri de muncă.
Ba dimpotrivă, în iunie, Institutul Național de Statistică a anunțat că rata șomajului a ajuns la 7
