Istoricul și criticul de artă arădean Horia Medeleanu dorește să lămureasă lucrurile cu privire la sărbătoarea denumită de autoritățile locale „Zilele Aradului”. Încă de acum câțiva ani acesta a afirmat că: „Evenimentul la care ne referim nu face parte din istoria românească, ci din istoria ungurească a oraşului nostru. Ridicarea Aradului la rangul de «oraş liber regesc» a avut mai multe consecinţe deopotrivă faste şi nefaste. De cele nefaste s-au «bucurat» în special ro­- mânii arădeni. Pentru rememorarea acestor efecte am instituit aceste «Zile ale Aradului»? Hotărârea autorităţilor locale ar constitui mai mult decât o gafă regretabilă”, afir­mă Horia Medeleanu, citat de agenţia de ştiri newsar.ro. Acesta explică faptul că la început şi încă mult timp, Aradul a fost un sat românesc, aflat în stăpânirea puternicei abaţii de la Orod (Glogovăţ – Vladimirescu), împreună cu celelalte sate din jur: Ytelaka (Micălaca de azi, la acea dată mai mare decât Aradul!), Gheled (Grădiştea de azi), Chemperlaca, Milova (undeva către Pârneava de azi). Toţi românii din aceste sate erau „iobagi castrensi“ (adică ai fortificaţiei care înconjura abaţia şi mănăstirea benedietină de la Orod). În 1552, Orodul a fost distrus de turci, iar Aradul a intrat sub stăpânirea turcească, timp de un secol şi jumătate. Sub turci, oraşul nostru a devenit un renumit centru comercial, adică un „târg“ prosper, datorită shimbului de produse ale zonei mun­toase cu cele din mănoasa Câmpie a Aradului. În anul 1699, în urma Păcii de la Karlowitz, Aradul schimbă stăpânul, devenind un centru militar austriac, aflat sub ordinele comandantului suprem de la Viena. Pentru întărirea linie Mureşului, austriecii organizează „miliţia grănicerească“, având sediul la Arad. Miliţia cuprindea pe sârbii refugiaţi de la Sud de Dunăre, din cauza prigoanei turceşti, dar şi români din Valea Mureşului şi Podgoria Aradului. D