Dupa atatea peripetii prin care am trecut pe drumul dinspre Romania spre Corfu, am dormit lemn la Vila Angeliki 2. Locul nu e un sanctuar al linistii de concediu, dar nici o sursa permanenta de galagie, asa cum poti gasi in sudului insulei, zona Kavos, “nerecomandata familiilor care cauta relaxarea” – citez din pliantele ce insotesc hartile turistice ale zonei.
Ne-am dezmeticit cu greu dupa drumul istovitor, iar prima zi de vacanta n-a fost nici pentru plaja, nici pentru baie, nici pentru shopping sau alta misiune nobila de concediu. A fost pentru recuperare si recunoastere, iar investigatiile au inceput mai spre seara, cand pasiunea noastra pentru descoperit taverne a inceput sa fie rasplatita pe masura.
Suntem vecini cu un grup de patru italieni, sositi in Corfu cu doua “motoare” zdravene, n-am retinut marca, ca nu sunt indragostit de nebunia pe doua roti. Oricum, tot cu ferry-boat-ul au ajuns sa ne fie vecini, ca drumul dinspre Italia spre Corfu e despartit de ape, iar motocicleta-vapor inca nu s-a inventat.
Ne intalnim cu noii nostri vecini la foisorul din curte, mai spre seara, cand ne faceam planuri cum sa atacam zona de carciumi de la marginea marii. “Daca vreti sa mancati ceva bun si sa va simtiti bine, va recomandam Taverna Grazzella, noi mergem in fiecare seara acolo”, imi spune plin de altruism italianul cu par des si lung, ca asa il deosebesc de celalalt, chel si cu fata de Rambo.
Aflu ca ei vin de opt ani in Corfu, n-au stat intotdeauna la mult-cautata Vila Angeliki, dupa care am orbecait noi atatea ore la descinderea pe insula, dar raman fideli “Grazzellei” in fiecare seara cand ies sa cineze.
Doamna bine din dreapta motociclistului cu profil de Rambo imi confirma spusele partenerului de grup printr-un semn hotarat din cap, dublat de un zambet plin de satisfactie culinara. E clar, avem o confirmare oficiala! Dar de ce “Graz
