Pentru unii, interesul național este ca Republica Moldova să fie integrată în spațiul occidental cât mai repede, iar pentru alții interesul național este ca Republica Moldova să se unească cu România.

În ultimii ani, președintele Traian Băsescu a folosit prilejul școlilor de vară destinate ro­mânilor din afara granițelor pentru decla­ra­ții privind Republica Moldova. Anul acesta n-a fost o excepție. Totuși, președintele n-a spus lucruri noi. El a repetat declarații mai vechi, a nuanțat alte afirmații ale domniei sa­le. Chiar și așa, ultimele declarații ale d-lui Băsescu vin după vizita la Chișinău, du­pă alte interviuri comentate, la rândul lor, în fel și chip.

Avalanșa de declarații i-a făcut pe mulți co­mentatori de la București și Chișinău să vor­bească despre contururile unui mare pro­iect unionist, al cărui fir roșu ar trece prin viitoarea cetățenie moldovenească a d-lui Bă­sescu și prin aducerea în fruntea proas­pă­tului partid proprezidențial a unui tânăr po­litician care s-a născut în Ucraina sovietică, sudul Basarabiei istorice. Până și unii di­plo­mați străini acreditați în cele două capitale au început să se întrebe serios despre exis­tența unui astfel de plan. Interesul acestora ar trebui să pună pe gânduri atât România, cât și Republica Moldova.

Cu o agendă internațională atât de încăr­cată, plină de evenimente dramatice care se produc în diverse colțuri ale lumii, cu o cri­ză economică prelungită care generează ten­siuni sociale, unele cancelarii ar putea să nu mai aibă timp și energie pentru nuanțe, expediate de regulă în subsolul depeșelor di­plomatice, și să înțeleagă ad litteram afir­mațiile făcute la București sau Chișinău. Un pretext pentru amânarea sine die a sem­nării documentelor ce vor fi parafate la Vil­nius, cu ocazia summit-ului Parteneriatului Estic, va fi oricând îmbrățișat de un guvern european, depășit de problem