Unde sunt apele limpezi de munte de altădată? Întrebarea aceasta şi-au pus-o şi turiştii care săptămâna trecută au ajuns la munte, spre cabana Rusu, la o drumeţie sau la un grătar.
Pârâul Maleia care mărgineşte drumul judeţean care urcă spre Parâng era atât de tulbure încât, dacă nu ar fi fost apă curgătoare, am fi crezut că vorbim de o baltă rămasă în şanţuri după ultimele ploi.
Nu-ţi mai venea nici să pui berea la rece în apă, nici să clăteşti legumele pentru o salată în apa rece de pârâu. Bineînţeles, turbiditatea apelor pârâului este crescută din cauza exploatărilor de lemn, şi acestea necesare.
În această zonă, dar şi în zona Groapa Seacă pădurea de foioase este extrem de deasă. A fost plantată aşa din motive de strategie industrială, pentru ca minele să aibă lemn pentru galerii, iar arborii să crească doar de o anumită dimensiune, iar la maturitate să fie tăiaţi exact la dimensiunile folosite la mină. Însă, în timp, pe fondul recesiunii mineritului, cererea de lemn a scăzut. Pădurile au rămas dese şi au început să putrezească. Cum la pădure nu merge ca pe câmp, să răreşti cultura, este nevoie de exploatarea în masă, de-a lungul unui versant, pentru ca ulterior să fie posibilă şi reîmpădurirea. Aşadar, pe lângă ploile torenţiale, şi exploatarea lemnului tulbură apele, dar din necesitate.
Unde sunt apele limpezi de munte de altădată? Întrebarea aceasta şi-au pus-o şi turiştii care săptămâna trecută au ajuns la munte, spre cabana Rusu, la o drumeţie sau la un grătar.
Pârâul Maleia care mărgineşte drumul judeţean care urcă spre Parâng era atât de tulbure încât, dacă nu ar fi fost apă curgătoare, am fi crezut că vorbim de o baltă rămasă în şanţuri după ultimele ploi.
Nu-ţi mai venea nici să pui berea la rece în apă, nici să clăteşti legumele pentru o salată în apa rece de pârâu. Bineînţeles, turbiditatea apelo
