Greu de crezut, dar adevărat. McDonald's, cel mai popular lanţ de fast-food din lume, nu scoate cei mai mulţi bani din vânzarea celebrilor hamburgeri. Modelul de afaceri al McDonald's este total atipic faţă de al altor mari lanţuri de restaurante din lume.
Mare parte din profiturile gigantului fast-food provin din chirii şi nu din vânzarea de mâncare, care este activitatea de bază a companiei. Marjele foarte înalte de profit ale McDonald's sunt un rezultat al puterii sale de negociere a preţurilor (atât cu furnizorii, cât şi cu clienţii) şi al faptului că activitatea de închiriere este extrem de profitabilă.
Modelul de afaceri al corporaţiei americane diferă de restul lanţurilor de fast-food. În afara cotelor de franciză, a alimentelor şi a cotei din vânzări, McDonald's percepe şi o chirie, parţial coordonată cu vânzările. Ca o condiţie la contractul de franciză, corporaţia deţine obligatoriu şi terenurile pe care se află restaurantele. Cifra de afaceri relativ mică a lanţului de restaurante este explicată de modelul de afaceri atipic pe care îl practică McDonald's, care deţine o serie de active imobiliare (terenuri şi clădiri). Valoarea netă a acestor active fixe, la finalul lui 2011, era de 22 mld. dolari, din totalul de 32 mld. dolari, cât era totalul activelor companiei. Doar 19% din restaurantele McDonald's, la nivel global, sunt deţinute de companie, restul fiind francize. Circa două treimi din cifra de afaceri a gigantului american este generată din propriile magazine, restul provenind din taxele de franciză şi chirii.
Lanţul de 34.700 de restaurante se confruntă acum cu o revoltă a francizaţilor. Operatorii de restaurante spun că McDonald's, care încearcă să îşi redreseze veniturile, îi taxează din ce în ce mai mult – incluzând chirie, remodelarea unităţilor, taxe pentru calificarea personalului şi software. Costurile
