Întrebarea din titlu denotă spiritul mercantil al unor funcţionari de stat, plătiţi din banii contribuabililor. Şi mai trist e când această întrebare e pusă de un personaj sus-pus, de deciziile căruia depinde o acţiune care vizează foarte multă lume.

Aceste gânduri nu mă preocupă din senin. Vorbesc de câteva cazuri concrete, despre persoane pe care le cunosc personal, deşi s-ar putea regăsi mulţi în aceste rânduri. Câţiva reprezentanţi ai unei fundaţii olandeze s-au dus într-o localitate de la nord cu intenţia să investească în renovarea unei grădiniţe pentru ca acolo să fie adăpostite femeile fără casă, cu copii mici. I-au împărtăşit primarului planurile lor, dar edilul i-a întrebat: „Şi eu ce-o să am din asta?”. Oamenii s-au ridicat şi nu i-a mai văzut nimeni de atunci.

Un alt caz la fel de strigător la cer. Un tânăr basarabean, şcolit în Occident, lucrează la o mare companie internaţională. Aceasta a găsit nişte investitori dispuşi să investească în construirea unei centuri în jurul Chişinăului. S-au dus cu toţii la o întâlnire cu o persoană sus-pusă de la Chişinău. Dar, stupoare: grangurul a pus aceeaşi întrebare: „Şi eu... ce-o să am din asta?”. Tânărul basarabean nu a dorit să traducă. Iritat, „şeful” a chemat alt traducător din aparatul său. La auzul traducerii, occidentalii şi-au închis mapele şi au plecat. Acum doar Dumnezeu ştie când vom avea o şosea de centură.

Când eram mică, bunica spunea uneori nişte cuvinte al căror sens eu nu prea îl înţelegeam: „Iaca de ce n-are ursul coadă”. Acum, unii se lamentează că ne cam ocolesc investitorii străini. Acum am înţeles de ce n-are ursul coadă?